Urmăreşte-ne pe:

Cum interpretăm corect limbajul nonverbal?

Pentru a fi de neînlocuit, trebuie să fii diferit.

— Coco Chanel
În prezent, există o mulţime de informaţii pentru dezvoltarea personală cu privire la limbajul nonverbal,
 
încît adesea putem interpreta greşit gesturile celorlalţi.

V-aţi gîndit vreodată că evitarea privirii nu este întotdeauna un semn al inducerii în eroare sau

că ducerea mîinii la nas nu este de fiecare dată un indicator al faptului că minţim?

 

 

 

Regăsim mai jos 3 sfaturi simple preluate din Cartea gesturilor” de Peter Collett prin intermediul cărora putem face diferenţa între un indicator autentic al gesturilor noastre şi unul care merită o a doua analiză.

 

 

   1. Căutaţi semnale multiple

 

Deseori suntem tentaţi să tragem concluzii pripite despre anumite persoane, bazîndu-ne pe un singur indicator comportamental

– mai ales atunci cînd încercăm să decidem dacă o persoană minte sau spune adevărul.


Aceasta tentaţie trebuie depăşită pentru că puterea indicatorilor comportamentali este întotdeauna direct proporţionala cu numărul lor

– cu cît o persoană emite mai mulţi indicatori, cu atît puteţi fi mai sigur de ceea ce gîndeşte sau simte ea.

 

 

 

 

2. Nu trageţi concluzii pripite 

 
  Este la fel de tentant să presupunem că indicatorii comportamentali spun de fiecare dată acelaşi lucru despre o persoană.

Din nefericire, lucrurile nu sunt întotdeauna aşa, pentru că un indicator poate transmite mesaje foarte diferite.
De exemplu, dacă v-aţi întîlnit cu o persoană care are palmele umede, probabil aţi trage concluzia că este nervoasă dintr-un anumit motiv.

Dar aţi putea greşi – persoana poate suferi de hiperhidroză, o boală genetică fără legătură cu anxietatea.


Morala în acest caz este că ar trebui să consideraţi întotdeauna raţionamentele pe care le faceţi ca pe nişte simple ipoteze pînă cînd aveţi ocazia să le verificaţi. 
 
 
 
 
 
3. Comparaţi oamenii cu ei înşişi
 

Pentru a interpreta indicatorii din comportamentul unei persoane trebuie uneori să comparaţi persoana respectivă cu ea însăşi în diferite situaţii,
în loc să o comparaţi cu alte persoane din aceeaşi situaţie.

De exemplu dacă, sosind la o petrecere, gazda vă primeşte călduros, veţi dori să ştiţi dacă aţi fost un caz deosebit sau dacă toţi musafirii au fost primiţi la fel.

Pentru a afla, trebuie să o urmăriţi cum îi primeşte pe ceilalţi musafiri
– cu alte cuvinte va trebui să o comparaţi cu ea însăşi.


În acest fel veţi reuşi să descoperiţi dacă gazda dumneavoastră a fost deosebit de bucuroasă să vă revadă sau dacă este la fel de entuziasmată cu toată lumea.